Psihoterapie de cuplu

Aveți senzația că vă lipsește ceva în relația de cuplu în ultima perioadă? Vă certați în continuu? Vă este dor de cum comunicați în trecut, în altă etapă a relației? Simțiți că vă conectați emoțional și sexual din ce în ce mai rar cu partenerul dvs.? Există, cumva, o problemă legată de încredere în urma unei trădări sau infidelități? Simțiți că vă doriți atenție fix în momentul în care celălalt își dorește spațiu? Vă confruntați cu o despărțire sau un divorț? Ați descoperit, după mult timp, că valorile actuale v-au condus la direcții separate, atât în carieră, cât și în relația romantică?

De cele mai multe ori, atunci când viețile a două persoane se îmbină, lucrurile se complică. Când etapa de îndrăgostire este depășită, cei doi parteneri renunță la infatuare și încep să se cunoască mai bine, se ascultă activ, își pun întrebări legate de valorile lor individuale și relaționale, construind împreună imaginea unui potențial viitor împreună. Cum vor arăta ca o familie? Își doresc sau nu copii? Vor să rămână în țară sau vor să migreze? Ce activități vor face împreună și ce hobbiuri vor onora pe cont propriu? Ce preferințe alimentare au și ce pot face ca rutina fiecăruia să nu lezeze rutina celuilalt? La ce ar renunța fiecare pentru ca relația să se îmbunătățească? Aceasta este etapa de testare, cum îi spun eu, sau etapa de trial and error, în care cei doi se vor ciocni des și vor întâmpina multiple provocări. În final, vor descoperi că nu sunt potriviți unul pentru celălalt sau vor reuși să creeze împreună o reziliență romantică, fundamentul pentru o relație sănătoasă pe termen lung.

Atunci când ceva nu funcționeză bine în relația de cuplu, simțiți că totul se duce de râpă și deveniți din ce în ce mai absorbiți de energie. Este adevărat deoarece nivelurile serotoninei, endorfinelor și oxitocinei scad considerabil în timpul unui conflict, iar căutarea continuă, fără rezultatele dorite, a soluțiilor duce la scăderea nivelului dopaminei, acel neurotransmițător care ne recompensează atunci când știm că am făcut ceva bine.

Aproape 35% din cei care vin la terapie sunt cupluri. Munca mea, ca psihoterapeut, este să îi ajut să se asculte reciproc, pentru a nu mai vorbi concomitent fiindcă, în acest caz, nimeni nu ascultă pe nimeni, să reevalueze relația din cele trei unghiuri principale ale triunghiului lui Sternberg (intimitate, sexualitate și angajament), să capete o nouă perspectivă și un nou comportament, aspecte care pot părea că nu vin deloc natural la început, dar care, pe termen lung, susțin rezolvarea conflictelor romantice și cresc nivelul satisfacției. Abordarea mea este una psihodinamică, apelând la tehnici din mai multe paradigme din psihoterapie, precum descoperirea stilului de atașament al partenerilor și discutarea pe baza lor, metoda Gottman, tehnica de cuplu Imago, pentru a vedea ce tipare parentale se reiterează în prezent, în viața de cuplu, tehnici de comunicare nonviolentă sau asertivă – Marshall Rosenberg și tehnici de autoascultare și comunicare mai blândă cu noi înșine – Jacques Salome.