Abordări în terapie
Terapia cognitiv-comportamentală aduce împreună terapia cognitivă și terapia comportamentală. Fundamentul acestui tip de terapie pornește de la faptul că modul în care persoanele acționează este determinat în mod direct de felul cum persoanele interpretează situațiile prin care trec. Astfel, modificând comportamentul, se modifică implicit cogniția, modificând gândul, se modifică implicit comportamentul, iar stările negative și simptomele psihosomatice și neuropsihice se ameliorează treptat. Noul cerc va întreține o dinamică diferită și o perspectivă mai pozitivă asupra evenimentelor inițiale.
Gândurile sunt transformate în idei sau ipoteze, nemaifiind văzute ca fapte sau aspecte ireversibile. Terapia cognitiv-comportamentală se aplică unei game largi de afecțiuni, precum: oboseală cronică, durere cronică, tulburări legate de somn, tulburări de dispoziție, fobii, atacuri de panică și anxietate, depresie, furie, dependențe relaționale, abuz de diverse substanțe și alcool, tulburări de alimentație și afecțiuni de comportament alimentar, tulburarea de stres post-traumatic, probleme ale sexualității, probleme relaționale, obiceiuri nocive, psihoze, nevroze, tulburări de personalitate, probleme generale de sănătate, parcurgerea doliului, vindecarea rănii de abandon, de respingere, trădare, umilire și nedreptățire.
ABC-ul cognitiv este o tehnică importantă în psihoterapia cognitiv-comportamentală, constând în identificarea evenimentului activator, depistarea cogniției subiective a clientului și explorarea emoțiilor atașate acelei cogniții. Evenimentul activator, A-ul, este orice factor perturbator care reprezintă motiv de stres pentru client. B-ul este gândul sau multitudinea de gânduri limitative, subiective, care gravitează în jurul evenimentul activator. C-ul reprezintă emoția, starea psihofiziologică resimțită în corp, declanșată de cogniția cu caracter subiectiv.
Aspecte deosebit de importante în derularea eficientă a procesului de psihoterapie sunt sinceritatea și dorința de colaborare a clientului față de terapeut. Relația dintre client și terapeut reprezintă o bază solidă în consolidarea actului terapeutic și se numește alianță terapeutică. Conform lui Carl Rogers, fondator al abordării umanistice în psihologie și bine cunoscut pentru dezvoltarea terapiei centrate pe client, psihoterapeutul, la rândul lui, se angajează într-o acceptare necondiționată a clientului, ascultare activă și eliminarea prejudecăților care pot apărea pe parcurs. Mai mult decât atât, psihoterapeutul este de preferat să mențină o relație de colaborare constantă cu psihiatrul la care merge clientul, acolo unde este cazul.
Analiza tranzacțională, cunoscută și ca AT, a fost întemeiată de psihiatrul și psihologul Eric Berne, fiind o paradigmă utilizată în psihoterapie, psihologie organizațională, consiliere psihologică și psihologie educațională. Conceptele cu care lucrează analiza tranzacțională sunt de natură psihanalitică, umanistă și cognitivistă. Principiile pe baza cărora este construită AT sunt:
Oamenii sunt ok.
Fiecare om are capacitatea de a gândi pentru el însuși.
Oamenii își decid propriul destin.
În concepția lui Eric Berne, tranzacțiile (ceea ce numim strokes, în engleză) reprezintă temeiul relațiilor interumane, iar analiza tranzacțiilor interumane ne ajută să interpretăm corect ceea ce primim și dăruim celorlalți, pentru a atinge un echilibru psihorelațional.
Într-o interacțiune obișnuită, când doi oameni petrec timp împreună, se pot găsi într-una din cele trei stări ale eului: părinte, adult, copil. Toate experiențele din copilărie ne-au format ca adulți și ne-au oferit niște poziții în fața vieții, sub forma unor concepții despre sine, ceilalți și viață în general.
Fiind adepta unei abordări psihoterapeutice holistice, integratoare, și pasionată de analiza tranzacțională și psihoterapia centrată pe scheme, utilizez în cabinet tehnici, precum Scenariul vieții, depistarea instanțelor din care intrăm în relații, dar și alte tehnici cu care se completează armonios cele precedente, precum genograma (schema transgenerațională a familiei, mesajele dobândite și efectele lor în prezent), terapia Imago, terapia centrată pe scheme în cazul unor tulburări de personalitate. Urmărind impactul pozitiv pe care îl au în soluționarea problemelor clienților mei, pornind de la clarificarea și conștientizarea scenariului vieții lor, am un sentiment unic de împlinire cu fiecare feedback pozitiv primit.